Alergarea–oformădeterapieînmișcare.FacețicunoștințăcuGabriela.

Hello! Eu sunt Gabriela. M-am născut în București și locuiesc aici de 30 de ani. Sunt social media

manager în propria agenție de marketing digital, creator de conținut și alergătoare de patru ani.

Pentru mine, alergarea este mai mult decât un sport. Este o formă de terapie în mișcare.

Am început să alerg din nevoia de a petrece mai mult timp cu mine. În acea perioadă lucram foarte

mult, socializam mult și mă regăseam într-un burnout funcțional. Practic, eram peste tot și nicăieri

în același timp, dar nu mă mai regăseam pe mine. Îmi amintesc foarte clar că era luna aprilie.

Ieșeam la alergat la ora 23 (căci doar atunci aveam timp), îmi pierdeam suflul foarte ușor, habar nu

aveam dacă fac bine ce fac, dar de fiecare dată mă întorceam acasă mai liniștită și mai fericită.

Alergarea făcea magie cu mintea mea. Și încă face.

După câteva săptămâni de antrenament, eram deja la startul primului cross montan și, sincer, nu

știam la ce să mă aștept. Știu doar că acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit de trail

running și mi-am promis că voi continua să fac asta atât timp cât mă vor ține genunchii. Atunci nu

știam încă faptul că alergarea este mult mai complexă decât atât.

Pe parcursul aceluiași an, am participat la mai multe curse montane, pentru că aveam nevoie

constant de un obiectiv nou care să mă motiveze să mă antrenez, chiar și atunci când aveam foarte

puțin timp pentru asta.

Apoi au urmat câteva luni de burnout, în care m-am regăsit și reconstruit aproape de la zero. Cel

mai frumos lucru pe care mi-l amintesc din acea perioadă este că singurul obicei care a rămas cu

mine a fost alergarea - un obicei care m-a ținut aproape de cine fusesem și de cine urma să

devin. De aceea, Sound Mind Sound Body nu este doar un slogan pentru mine, ci face parte din

filosofia mea de viață.

Ca orice alergător la început de drum, am făcut multe greșeli. Cea mai importantă dintre ele a

fost supraantrenamentul. Alergam aproape în fiecare zi, aceeași distanță și cu aceeași viteză sau

chiar mai rapid de la o zi la alta. Așa am ajuns și la prima provocare din această călătorie: tendinita

la genunchiul stâng. Putea fi doar o durere temporară, dacă știam să iau câteva zile de pauză. Însă

eu am continuat să alerg cu acea senzație, crezând că va trece de la sine.

Până la urmă am fost nevoită să fac fizioterapie, kinetoterapie și să iau pauză totală de la alergare

timp de trei săptămâni. Atunci am înțeles că, dacă vreau să alerg toată viața, trebuie să-mi ascult

corpul, să iau pauzele necesare și să învăț cum să mă recuperez corect după antrenamentele

sau cursele grele.

O altă greșeală pe care o făceam la început era alimentarea insuficientă. Ardeam foarte multe

calorii, dar nu mâncam suficient pentru a-mi reface forțele. Nu știam prea bine ce înseamnă carb

loading și credeam că un baton sau un gel la 21 km pe munte va fi de ajuns.

Încet, încet am început să mănânc mai mult, mai conștient și să nu neglijez acest aspect. Ba chiar

mi-am făcut o strategie de alimentare pentru o cursă de trail de 36 km, pe care am urmat-o cu

sfințenie. Spre bucuria mea, am ajuns la finish simțindu-mă foarte bine și având energie pentru încă

5 kilometri. Atunci am avut un “aha moment” - deci asta înseamnă să te alimentezi și să te

hidratezi corect într-o cursă?!

Pentru că deja descoperisem beneficiile alergării pentru corp și minte, în al doilea an mi-am propus

să fiu cât mai vocală pe acest subiect și să motivez cât mai mulți oameni să descopere alergarea.

Întrebarea era: cum să fac asta cât mai bine?

Soluția a apărut rapid sub forma unui mail de la un organizator de competiții care prezenta

comunitatea ASICS FrontRunner și modalitatea de înscriere. Din prima zi am rezonat cu această

idee și mi-am propus să aplic, dar am reușit să trimit înscrierea abia în ultima zi. Totuși, am avut un

feeling foarte bun în legătură cu asta și, „norocoasa” cum mă știu colegii, am intrat în echipa AFR

România.

Din acel moment, totul a devenit mai clar. Știam că îmi doresc foarte mult să inspir oamenii să

alerge, aveam mijloacele necesare și oameni cu aceeași pasiune în jurul meu. Am învățat extrem de

multe lucruri noi și am trăit momente greu de descris în cuvinte. Am avut șansa să particip la

multe evenimente internaționale alături de echipa AFR încă din primul an: International

Meeting în Paris, Training Camp în Mallorca, International Meeting și primul meu maraton în

Sevilla.

M-am bucurat enorm să cunosc atât de mulți oameni diferiți, uniți de aceeași pasiune pentru

alergare. Am înțeles cât de importantă este comunitatea și cât de mult contează să ai alături

persoane care trec prin lucruri similare, care te susțin și te ajută. Contează mult să știi că nu ești

singur atunci când apar provocări sau când ai nevoie de un plus de motivație.

Privind înainte, sezonul 2026 se anunță plin de provocări și descoperiri, pentru că îmi doresc să

continui să explorez atât alergarea montană, care îmi oferă libertate și experiențe memorabile, cât și

cursele pe asfalt, unde îmi pot testa progresul.

Anul acesta vreau să alerg și primul meu ultramaraton montan, o provocare care mă entuziasmează

și mă sperie în același timp. Dar cred că exact acolo începe magia: în locurile în care nu știi încă

dacă poți. Pentru mine, fiecare start este mai mult decât o cursă - este o întâlnire cu o versiune

nouă a mea.

Alergarea m-a învățat că progresul nu este liniar. Sunt zile în care totul pare ușor și zile în care

fiecare kilometru pare o provocare. Dar dacă rămâi consecvent și ai răbdare cu tine, lucrurile se

schimbă în timp. De multe ori, alergarea este o metaforă perfectă pentru viață: nu contează cât

de repede pornești, ci faptul că alegi să continui.

Dacă ar fi să dau un singur sfat, ar fi acesta: începe încet și ai răbdare cu tine. Nu trebuie să alergi

repede și nu trebuie să alergi mult. Important este să faci primul pas.

Uneori, o alergare de 10 minute poate schimba complet o zi. Iar dacă îi dai timp acestui obicei, s-ar

putea să descoperi că alergarea nu îți schimbă doar corpul, ci și felul în care te vezi pe tine.

Pentru mine, alergarea a început ca o simplă pauză de la agitația cotidiană. Astăzi este una dintre

cele mai importante constante din viața mea.