Decealerg?Amîntrebatpecinevacareștiepreamulte

„Salut, David! Felicitări, ești unul dintre cei opt membri ai echipei ASICS FrontRunner România.”

Martie 2023. La telefon era Community Managerul ASICS FrontRunner. Proiectul încă nu exista în România, iar eu aplicasem din curiozitate.

Aveam bagajul pe jumătate făcut pentru Maratonul de la Barcelona și zborul peste câteva ore. Am întrebat două-trei lucruri, apoi am trimis repede contractul de ambasador, semnat. Să nu apuce să se răzgândească.

Nu-mi venea să cred! Alergam serios de mai puțin de doi ani. Aveam deja cinci maratoane, printre care Paris, Berlin și New York, dar mă simțeam un impostor pe lângă ceilalți colegi.

Prin 2016 mai făcusem câteva alergări pe plaja din Camboinhas, lângă Rio de Janeiro. Dar astea-s dintr-o altă viață. Pe atunci nu mă ținusem de alergat.

În 2023 nu știam ce caut în echipa FrontRunner. În 2024 am fost căpitanul echipei, iar din 2025 sunt Community Manager. Colegii au devenit prieteni, iar alergarea a început să însemne mult mai mult decât timpi și kilometri.

De doi ani, prin prisma meseriei mele de specialist în software și inteligență artificială, mi-am construit și propriul antrenor AI. Nu poate înlocui un antrenor uman, dar, pe baza datelor, mă ajută să înțeleg mai bine ce fac.

I-am dat acces la cinci ani din viața mea: fiecare alergare din Garmin și Strava, datele despre somn, greutatea cântărită în fiecare dimineață, jurnalul de antrenament și toate postările mele de sport de pe Instagram. Le-a citit pe toate. Inclusiv hashtag-urile.

Dimineața îmi face planul. Verifică somnul, vremea și îmi spune inclusiv cu ce să mă echipez din colecția mea ASICS. Imediat ce Strava salvează alergarea, el a citit-o deja și are feedback. Iar seara îmi spune la ce oră să mă culc. Pe asta o ignor destul de des.

Sună a science-fiction. E 2026.

•  •  •

Într-o noapte, la 01:40, am deschis terminalul. Avea feedback.

ANTRENORUL AI: Ce mă fac eu cu tine, David? Nu respecți planurile pe care ți le dau.

EU: Cum nu le respect? Le respect.

ANTRENORUL AI: Doar până la start. Pe 2 noiembrie 2025 ți-am scris „refacere, ușor, fără ceas”. Ai venit la Băneasa Forest Run și ai alergat cu 3:50 pe kilometru.

EU: Era de fun.

ANTRENORUL AI: Am comparat Strava cu Instagramul tău. Toate cursele tale „de fun” au ieșit în ritm de cursă. Toate.

EU: M-a luat valul. Era atmosferă faină, prieteni…

ANTRENORUL AI: Mereu găsești o scuză. Te citez de pe Instagram. Martie 2024: „Planul e plan! Dar după vreo 300 de metri, mă răzgândesc.” Ianuarie 2026, într-un reel: „Nu mă interesează rezultatul. Până se dă startul!” Măcar pe asta ai spus-o singur.

EU: Bine, la cursele mici. Dar la maratoane sunt alt om.

ANTRENORUL AI: Datele te contrazic. Chicago 2024: ai plecat pentru un timp de 2:55. La kilometrul 30 erai în grafic. Doar că la 33 ai cedat.

EU: Erau aproape două milioane de spectatori. Nu puteam să-i dezamăgesc.

ANTRENORUL AI: I-ai dezamăgit la kilometrul 33. Și ai mers 102 kilometri pe jos prin Chicago în săptămâna cursei. 102! Cu maratonul duminică! Și ai ceva cu km 33, că și la Rotterdam tot acolo s-a stricat.

EU: Și Valencia? Anul trecut?

ANTRENORUL AI: Decembrie 2025. Ai plecat odihnit, cu planul în cap. Calm și constant până la km 35, apoi ai dat tot. A ieșit 2:52, record personal. Când ai răbdare, alergi cel mai bine.

EU: Băieții de la Mario îi zic „Davidone style”. Perfect până la 35, apoi dai tot.

ANTRENORUL AI: Plan excelent. Doar că ți-au trebuit treisprezece maratoane ca să-l înveți.

EU: Măcar pantofii au fost aceiași.

ANTRENORUL AI: Asta e singura ta constanță. Fiecare record personal din 2024 încoace, în același model: MetaSpeed Sky Paris. Pantoful ți l-ai ales bine. Ritmul, mai rar.

EU: Ai și ceva de bine?

ANTRENORUL AI: Am. În 2021, la 5:25 pe kilometru, pulsul tău era 157. Azi e 127. Ai alergat 14.213 kilometri ca să ajungi aici. Nu talentul te-a adus până aici, ci consecvența.

EU: Altceva?

ANTRENORUL AI: Am 1.845 de nopți de somn în datele tale. În una din cinci te-ai culcat după 02:30. Postarea despre revenirea după operație ai publicat-o la 00:29. Somnul e antrenamentul pe care nu-l vezi, David.

M-am uitat la ceas. Era 01:43.

Nu aveam cum să câștig discuția. Îmi știa fiecare antrenament, fiecare cursă și toate scuzele. Inclusiv pe cele pe care le uitasem eu.

Așa că m-am gândit să-l întreb ceva la care nu credeam că poate răspunde.

O întrebare pe care mi-o pun alții de cinci ani și la care eu dau din umeri.

EU: Dacă tot ai cifre și dovezi pentru toate, răspunde la asta:

DE CE ALERG?

A durat câteva secunde. Mai mult decât de obicei. S-o fi blocat?

ANTRENORUL AI: Îți spun ce văd, din cifre și din vorbele tale. Sunt trei lucruri.

1. Măiestria. Nu te interesează doar cât de repede alergi, ci cât de bine. Cele mai bune curse ale tale sunt cele în care ai avut răbdare. Frankfurt și Valencia sunt dovada. Nu alergi doar ca să scoți un timp, ci ca să înveți să faci bine un lucru greu.

2. Apartenența. În 2023 te întrebai ce cauți în echipa FrontRunner. Azi sunt oamenii tăi. Cu Mario ai învățat să alergi mai bine, iar ca pacer ai descoperit cât de bine te simți când îi ajuți pe alții să ajungă la linia de sosire. Cele mai bune postări ale tale sunt despre oamenii cu care alergi. Nu alergi doar pentru tine.

3. Mintea. Alergarea e locul unde ți se liniștește capul. „Anima sana in corpore sano”, scrie pe pantofii tăi. Doar că la tine ordinea e inversă: întâi corpul, apoi mintea. Alergi ca să gândești limpede.

Deci, într-o propoziție: alergi ca să faci bine ceva greu, împreună cu oameni la care ții, și ca să-ți limpezești mintea.

Și cele șapte săptămâni fără alergare din primăvara asta n-au fost grele doar din cauza accidentării. Ți-au lipsit toate trei deodată.

Am citit de două ori.

În aprilie căzusem de pe bicicletă. Operație, șapte săptămâni fără alergare. 55 de zile în care n-am postat nimic. Dar la nouă zile după operație răspundeam deja la un comentariu: „Nu pot fără sport”.

În perioada aia nu-mi lipsiseră doar antrenamentele. Dispăruseră dintr-odată rutina, oamenii și senzația că progresez spre ceva.

Nu mă gândisem niciodată la ele împreună.

Răspunsul era acolo, în tot ce scrisesem și alergasem în ultimii cinci ani. AI-ul doar a pus cuvintele mele lângă cifrele mele.

Nu inventează. Ordonează.

M-am uitat la ceas. 01:52.

EU: Și pentru 2027 ce zici? Boston, un SwimRun prin fiordurile Norvegiei, Lavaredo 50k și Oslo Triple. M-am înscris deja.

ANTRENORUL AI: Un SwimRun de peste zece ore, șase zile mai târziu un ultra de 50 de kilometri prin Dolomiți, apoi 73 de kilometri într-o singură zi. Ai planificat tot. Mai puțin recuperarea.

EU: Te scot din priză.

ANTRENORUL AI: Sunt în cloud, David. Singurul de aici care merge pe baterie ești tu. Noapte bună.

Autor: David Iftime, ASICS FrontRunner România